În 2013, poliția din Grants Pass, Oregon, a primit un pont că un bărbat numit Curtis W. Croft a crescut în mod ilegal marijuana în curtea din spate. Au verificat Google Earth. Într-adevăr, imaginea prin satelit de patru luni a arătat o serie de plante care cresc pe proprietatea lui Croft. Politistii au percheziționat proprietatea și au confiscat 94 de plante.

În 2018, poliția braziliană din statul Amapá a folosit imagini satelit live pentru a detecta un loc în care copacii au fost tăiați. Când au descins la locație, au descoperit că locul a fost folosit pentru producerea ilegală de cărbune și au arestat opt persoane implicate în afacere.

Oficialii guvernului chinez au negat existența lagărelor de reeducare Uighur din provincia Xinjiang, spunând că sunt de fapt „școli profesionale”. Dar activiștii pentru drepturile omului au folosit imaginile prin satelit pentru a arăta că multe dintre aceste „școli” sunt înconjurate de turnuri de veghe și sârmă ghimpată.

În fiecare an, imaginile prin satelit sunt din ce în ce mai clare și mai detaliate. În 2008, în orbită s-au numărat 150 de sateliți de observare a Pământului; în total există 768. Companiile nu oferă supraveghere în timp real 24 de ore din 24, însă dacă e să dăm crezare zvonurilor, ei se apropie din ce în ce mai mult de acest prag. Protestatarii invadării intimității avertizează că dacă nu impunem limite mai stricte acum, într-o bună zi, vor avea acces la această tehnologie toți, începând de la de la companiile de publicitate până la soți înșelați de neveste și organizații teroriste. Ceea ce ar însemna că la un moment dat, oricine ar putea privi pe altcineva.

Imaginile devin tot mai clare
Imaginile comerciale prin satelit sunt în prezent inofensive: suficient de detaliate pentru a vedea o mașină, dar nu suficient pentru a spune modelul și marca; colectate destul de des pentru ca un agricultor să țină cont de sănătatea culturilor, dar nu atât de des încât oamenii să poată urmări venirea și plecarea unui vecin. Această anonimitate este deliberată. Reglementările federale americane limitează imaginile realizate de sateliții comerciali la o rezoluție de 25 de centimetri – aproximativ mărimea unui pantof. (Sateliții de spionaj militar pot capta imagini mult mai detaliate).

Încă din 2014, când Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) a relaxat limita de la 50 la 25 cm, rezoluția a fost suficient de mare pentru a satisface majoritatea clienților. Investitorii pot prezice aprovizionarea cu petrol după umbrele din interiorul rezervoarelor de stocare a petrolului. Agricultorii pot monitoriza inundațiile pentru a-și proteja culturile. Organizațiile pentru drepturile omului au urmărit fluxurile de refugiați din Myanmar și Siria.

Imaginile prin satelit se îmbunătățesc din ce în ce mai mult. Corporațiile și întreprinderile vor dori în mod inevitabil să le exploateze. Compania de imagistică Planet Labs are în prezent 140 de sateliți, suficient pentru a trece peste fiecare loc de pe Pământ o dată pe zi. Maxar, fostul DigitalGlobe, care a lansat primul satelit comercial de observare a Pământului în 1997, construiește o constelație care va putea vizita orice loc de pe glob de 15 ori pe zi. BlackSky Global promite să fotografieze majoritatea orașelor mari de până la 70 de ori pe zi. Acest lucru ar putea să nu fie suficient pentru a urmări fiecare mișcare a unui individ, dar ar arăta, de exemplu, dacă o persoană anume are mașina parcată în fața casei sau nu.

Unele companii oferă chiar și video live din spațiu. Începând cu anul 2014, o companie din Silicon Valley numită SkyBox (ulterior redenumită Terra Bella și achiziționată de Google și apoi de Planet) a început să creeze clipuri video HD cu o durată de până la 90 de secunde. Și o companie numită EarthNow spune că va oferi o monitorizare „continuă, în timp real” cu o întârziere de aproximativ o secundă „, deși unii cred că aceștia exagerează. Toată lumea încearcă să se apropie de o „hartă vie”, spune Charlie Loyd de la Mapbox, care creează hărți personalizate pentru companii cum ar fi Snapchat și Weather Channel. Dar nu se va întâmpla nici mâine, nici poimâine: „Suntem foarte departe de transmisia live nonstop a Pământului”.

Unele dintre cele mai radicale evoluții ale observării Pământului nu implică fotografie tradițională, ci mai degrabă imagini radar și imagini hiperspectrale, care captează lungimi de undă electromagnetice în afara spectrului vizibil. Norii pot ascunde pământul chiar dacă este lumină, dar sateliții pot să ”vadă” prin ei folosind un radar cu diafragmă sintetică, care emite un semnal ce ricoșează de pe obiectul detectat și înapoi la satelit. Poate determina înălțimea unui obiect până la un milimetru. NASA a folosit un radar cu diafragmă sintetică încă din anii 70, dar faptul că SUA l-a aprobat pentru uz comercial abia anul trecut este dovada sensibilității sale la putere și politică. (În 1978, oficialii militari au blocat publicarea imaginilor radar prin satelit care dezvăluiau locația submarinelor nucleare americane.)

Deși datele GPS de pe telefoanele mobile reprezintă o amenințare la adresa intimității, puteți decide cel puțin să lăsați telefonul acasă. Este mai greu să te ascunzi de camera din satelit.

Între timp, agricultorii pot utiliza fotografia hiperspectrală pentru a verifica în ce stadiu se află o recoltă în ciclul său de creștere, iar geologii îl pot folosi pentru a detecta textura rociclor și dacă merită excavate sau nu. Această tehnologie ar putea fi folosită, și de agenții militare, și de teroriști, pentru a identifica buncăre subterane sau materiale nucleare.

Este posibil ca rezoluția imaginilor disponibile pentru publicul larg să se îmbunătățească în continuare. limita de 25 de centimetri a NOAA va fi pusă sub presiune, pe măsură ce concurența companiilor internaționale de satelit crește. Nimeni și nimic nu poatea opri să spunem, o companie chineză să realizeze și să vândă imagini la 10 cm clienților americani. „Alte companii din întreaga lume vor începe să furnizeze imagini de rezoluție mai ridicată decât le permitem în mod legal”, spune Therese Jones, director senior al Asociației Industriei prin Satelit. „Companiile noastre ar dori să împingă limita cât mai mult posibil.”

Ceea ce va face ca imaginile să fie și mai puternice este capacitatea de a le procesa în cantități mari. Companiile de prelucrare și analizare a datelor cum ar fi Orbital Insight și SpaceKnow introduc date vizuale în algoritmi concepuți pentru a permite oricărei persoane cu o conexiune la internet să înțeleagă imaginile în masă. Investitorii folosesc această analiză pentru a estima, de exemplu, adevăratul PIB al provinciei Guangdong din China, pe baza luminii emise pe timp de noapte. Dar și hoții ar putea scana un oraș pentru a determina care dintre familii pleacă din oraș mai des și pentru cât timp.

Companiile ce dețin sateliți declară că sunt atenți să anonimizeze datele, ele maschează datele ce ar putea identifica anumite caracteristici. Dar, chiar dacă sateliții nu recunosc fețele oamenilor, aceste imagini, combinate cu alte fluxuri de date – GPS, camere de securitate, postări pe rețele sociale – pot constitui o amenințare la adresa vieții private. „Mișcările oamenilor, la ce fel de magazine merg, unde merg copiii la școală, ce fel de instituții religioase vizitați, care sunt obiceiurile de socializare”, spune Peter Martinez, de la Fundatia Secure World. „În general, toate aceste date ar putea fi accesate, dacă cineva ar fi interesat.”

Ca toate uneltele, imaginile prin satelit pot fi utilizate greșit. Obiectivitatea aparentă a acestor imagini poate conduce la concluzii false, la fel cum administrația lui George W. Bush a folosit-o pentru declara că Saddam Hussein avea arme chimice în Irak. Încercările de a proteja intimitatea pot avea și efecte negative: în 2018, o firmă rusească de cartografiere a mascat locațiile de operațiuni militare din Turcia și Israel – dezvăluind în mod involuntar existența lor și făcând posibilă localizarea lor și pe alte hărți open source.

Captarea imaginilor prin satelit cu intenții bune poate avea și consecințe neintenționate. În 2012, când a izbucnit conflictul la granița dintre Sudan și Sudanul de Sud, proiectul Satellite Sentinel din Harvard a lansat o imagine care a arătat că o echipă de constructori a făcut un drum capabil de a transporta rezervoare, care ducea spre o zonă ocupată de Armata Populară de Eliberare a Sudanului. Ideea era să avertizeze cetățenii cu privire la tancurile care se apropiau, astfel încât să se poată evacua. Dar SPLA au văzut și ei imaginile și, în decurs de 36 de ore, au atacat echipajul rutier (care s-a dovedit a fi compus din civili chinezi angajați de guvernul sudanez), pe unii dintre ei i-au ucis iar pe ceilalți i-au luat prizonieri. Din perspectiva activistului, instinctul este de multe ori să se facă publice mai multe informații, spune Nathaniel Raymond, expert în drepturile omului care a condus proiectul Sentinel. Dar a învățat că trebuie să țină cont de cine altcineva ar mai putea avea acces la imagini.

Este scump să fii supravegheat tot timpul!
Un lucru care ne poate salva de supravegherea neîntreruptă este prețul. Unii antreprenori prin satelit susțin că nu există cerere suficientă pentru a plăti pentru o constelație de sateliți capabili de monitorizare non-stop, la rezoluții mai mici de 25 cm. „Aceasta devine o chestiune de economie”, spune Walter Scott, fondatorul DigitalGlobe, acum Maxar. În timp ce unele companii lansează „nanosateliți” relativ ieftini de mărimea prăjitoarelor de pâine – cei 120 de sateliți Dove lansați de Planet, de exemplu, sunt „de sute de ori” mai ieftini decât sateliții tradiționali, potrivit unui purtător de cuvânt – există o limită a mărimii la care un satelit poate obține imagini super-detaliate. „Este un fapt fundamental al fizicii – dimensiunea diafragmei determină limita rezoluției pe care o puteți obține”, spune Scott. „La o anumită altitudine, aveți nevoie de un telescop cu o anumită dimensiune.” Asta este, în cazul lui Maxar, o diafragmă de aproximativ un metru, montată pe un satelit de dimensiunea unui microbuz școlar. (Deși există soluții pentru evitarea acestor limitări – interferometria, de exemplu, folosește oglinzi multiple pentru a simula o oglindă mult mai mare – sunt complexe și scumpe.) Sateliții mai mari înseamnă lansări costisitoare, astfel încât companiile ar avea nevoie de un stimulent financiar pentru a colecta astfel de date granulare .

Acestea fiind spuse, există deja o cerere de imagini cu o rezoluție sub-25 cm – și o ofertă. De exemplu, unele companii de asigurări au nevoie de acel nivel de detaliu pentru a arăta copaci care depășesc un acoperiș sau pentru a distinge un luminator de la un panou solar, și îl pot obține de la avioane și drone. Dacă costul imaginilor prin satelit ar scădea destul de mult, companiile de asigurări ar trece, probabil, la utilizarea lor.

Bineînțeles, dronele pot colecta deja imagini mai bune decât vor capta sateliții vreodată,dar ele sunt limitate de distanța pe care o pot parcurge. În Statele Unite, Administrația Federală a Aviației interzice să zboare peste grupuri de oameni și trebuie să vă înregistrați o dronă care cântărește mai mult de jumătate de kilogram (227 grame). Nu există astfel de restricții în spațiu. Tratatul privind spațiul cosmic, semnat în 1967 de SUA, Uniunea Sovietică și zeci de state membre ale ONU, oferă tuturor statelor acces liber la spațiu, iar acordurile ulterioare privind teledetecția au adoptat principiul „cerului deschis”. In timpul războiului rece toate acestea au fost utile, deoarece permitea superputerilor să monitorizeze alte țări pentru a verifica dacă acestea respectă acordurile încheiate în privința înarmării. Dar tratatul nu a anticipat că într-o zi ar fi posibil ca cineva să obțină imagini detaliate despre aproape orice locație.

Și apoi există dispozitivele de urmărire pe care le purtăm în jurul nostru în buzunare, de exemplu, smartphone-uri. În timp ce datele GPS de pe telefoanele mobile reprezintă o amenințare legitimă la confidențialitate, puteți decide cel puțin să lăsați telefonul la domiciliu. Este mai greu să te ascunzi de camera din satelit. „Există un adevăr: sateliții au acces la telefonul tău mobil sau înregistrarea digitală sau ce se întâmplă pe Twitter [sau nu]”, spune Abraham Thomas, șef de date la compania de analiză Quandl. „Datele în sine tind să fie mult mai precise.”

Viitorul libertății umane
Legile americane privind confidențialitatea sunt vagi când vine vorba de sateliți. Instanțele au permis, în general, supravegherea aeriană, deși în 2015 Curtea Supremă din New Mexico a decis că o „căutare aeriană” de către poliție fără mandat a fost neconstituțională. Aceste cazuri se întâmplă deseori dacă un act de supraveghere încalcă viața ”rezonabilă” privată a unei persoane. „O fotografie făcută pe un trotuar public: un joc corect. O fotografie făcută de o dronă prin fereastra dormitorului cuiva: probabil că nu. Un satelit care orbitează la sute de kilometri deasupra Pământului, capturând video cu o mașină care parchează pe o alee? Neclar.